pinkthink_connections
* pink= gay, feminity, love, friendship, affection, care, courage to be different, sexuality, punk, healthy attitude, hope, fight against breast cancer, diversity, matrimoniale.
ha, ok, atunci hai sa discriminam altfel tot ce spui tu: sa luam tiganii, ii stim pt ca scuipa seminte si injura, sunt colorati si zgomotosi. Haide sa avem un plafon, nu este oare pur si simplu un stereotip? Nu iubesc zgomotos, nu vorbesc zgomotos. Haide sa ne impartim cand toti militam pt drepturi ca oameni egali. Ciudat...
_______________________________________ Cine nu mă-nghite, să mă verse !
Nu zgomotul e ceea ce ma face sa declar "drama" cuiva prins intr-un grup de genul ci repetitia lui, fix a aceluiasi zgomot. Sau si mai rau, desi ne face rau, hai sa mai si celebram drama!
Varsta este cu siguranta un concept relativ si de asta spuneam si eu varsta mentala(evit sa spun varsta emotionala).
:-) Nu ne diferentiem de o majoritate(altceva decat orientarea)? Cu siguranta. Dar daca am lua din majoritatea asta un lot(scuzati plasticul din vorbe!) omogen si l-am creste intr-o lume in care orientarea sexuala a membrilor lui e privita drept o boala, in care nu e chiar usor sa-ti gasesti un/o partener/-a cu care sa formezi cuplul pe care ti-l doresti? Sau poate ca una din caracteristicile grupului e si popularizarea unei idei denaturate cum ar fi cea ca tu nu formezi un cuplu(desi tu asta simti) cu persoana iubita in ochii statului din care faci parte?
Nu as putea sa spun ce anume genereaza un Merlose place. Ce am scris mai sus sunt doar banuieli. De asta spun ca e invers proportional fenomenul. Cu cat comunitatea e mai restransa si mai oprimata cu atat se manifesta mai zgomotos. Si cu ce o sa raspunda? Aproximativ simplu. Daca ii spui unui adolescent ca nu are voie sa faca ceva si nu-i explici de ce... cel mai probabil o va face. (Asta nu inseamna ca ramanem o viata adolescente)
Daca ti se explica faptul ca tu nu formezi un cuplu in ochii celorlalti, s-ar putea sa vrei atat de mult sa formezi unul... incat sa accepti sa-l formezi oricum cu cineva gandindu-te ca lucrurile se rezolva. Asta pana-ti dai seama ca nimeni inafara de tine nu poate sa spuna: "de acum e cuplu", ca tu iti spui tie pana unde poti si iti permiti sa faci compromisul(cu tine). Pe de alta parte, abia dupa ce-ti doresti sa formezi un cuplu cu cineva care vrea acelasi lucru compromisul devine o forma cu adevarat sicera de a darui si abia atunci incepe fumoasa aventura a relatiei de cuplu.
Ezitam sa scriu "familie" desi imi statea pe varful degetelor("familie" suna pentru multa lume strict hetero). Dar asa cum am exprimat-o verbal cred ca nu ma costa foarte mult sa o si scriu. Sunt cupluri si cupluri. Personal, odata ce fac parte dintr-un cuplu caut sa ma port ca intr-o familie, familia pe care am ales-o si in care traiesc. Si nu ma linistesc decat atunci cand stiu ca si partenera mea vede in mine familia ei(sincer, nu in aburii indragostelii), nu inca un oarecare element din viata ei, cand greselile mele sau greselile ei nu sunt boli mintale sau lipsa de respect, cand glumitele nu devin evident mai dense decat vorbele dulci, cand imi da pofta de viata sau cand cand cand...
Dar de asta am eu nevoie. Nu stiu daca sunt persoane care reusesc sa-si faca un cuplu pe alte baze dar cu siguranta asta e baza mea, sentimentul de apartenenta, nu "eu cu ale mele si tu cu ale tale". Si da, in asta nu e loc decat de doua persoane. Asa cum nu poti sa-ti faci familie din prieteni... Asta nu inseamna ca nu pot exista si alte cai. Eu nu cunosc alta.
Spuneai ceva de alterarea cuplului. In liceu stiu ca la o ora de psihologie s-a subliniat ca fiecare relatie, indiferent de felul ei, are un inceput, se dezvolta, se maturizeaza si are un final. Mi-a parut rau pentru ca imi picase fisa prea tarziu(adica dupa ore) ca cuplurile reusite mentin maturitatea relatiei fara sa-i astepte finalul. Asa ca ultima etapa poate ca exista... dar unele cupluri reusite nu apuca s-o traiasca.
E o carticica draguta despre cupluri "Exista iubiri fericite?" de Guy Corneau. Mie mi-a prins bine pentru ca am reusit sa citesc lucruri carora nu reuseam sa le spun pe nume. Omul vorbeste despre un contract de casatorie psihologic, de granite trasate bine si respectate, de rutina, de acuzatii nefondate sau mascate, de roluri, de faptul ca necunoscandu-ne propriile traume ajungem la repetitie, de ce ne scapa sau ne salveaza o iubire, de cum pasiunea ajunge in fata unei optiuni si de faptul ca ALEGEM forma de cuplu, de ce grea e iubirea pentru un egocentrist, de singuratatea in doi, de atentia de a nu ne "lovi" unul de celalalt ajungand sa ne spunem ca celalalt ne loveste si declarand razboi acolo unde numai de el nu e loc, de originalitate in cuplu, de posesivitate, despre cine duce gunoiul, despre "forta visului impartasit", despre cum alegerea partenerului nu e o loterie, despre iluzii si despre fascinatia partenerilor care ne dauneaza, despre cum ajungand sa ne iubim definim cum vrem sa fim iubiti si dam de inteles asta(constient sau nu) s.a.m.d.
Nici nu m-am lungit... :-)
_______________________________________ "I like to know how much boredom I'm missing..."
Must_have@ Eu militez tocmai pentru neimpartirea lucrurilor, nejudecarea lor si iesirea din stereotipuri. Sanse pentru toti. Orice om are dreptul si libertatea de a sparge stereotipurile, cum spuneam, prin exemplul personal. Restul sunt doar teorii. Si limitari care ne ingradesc libertatea. Avem permanent in buzunar liberul arbitru fie ca suntem tigani, homosexuali, evrei, Martorii lui Iehova......... 'Na, ca nu pot sa ma abtin, iarasi revin la una dintre invataturile lui Mahatma Gandhi: "Daca vrei ca lumea sa se schimbe, fii tu schimbarea pe care o vrei sa o vezi in lume".
Eu simt nevoia sa schematizez un pic. Avem doua directii ale discutiei (sau cel putin asta am inteles eu): 1. Suntem noi mai putin capabile decat persoanele heterosexuale sa formam si sa mentinem un cuplu? 2. Faptul ca societatea nu de da dreptul sa ne intemeiem, legal, familii, ne face mai putin dornice sa avem una?
1. Asta e doar o chestiune de perceptie deformata a majoritatii. Eu cred ca, exact ca si in cazul heterosexualilor, exista oameni si oameni, cu nevoi si dorinte diferite. Si, sincer, nu prea sunt de parere ca ar trebui sa judecam persoanele care prefera aventurile, unei relatii stabile. Pana la urma, daca asta nu e o chestiune fezabila pentru mine, de ce nu ar fi pentru altcineva? De ce trebuie sa traim toate dupa un model, sa fim incaltate pe acelasi calapod? Eu cred ca avem, in egala masura, dreptul la fericire si daca alegem sa traim intr-un cuplu, si daca nu. Sa fim serioase, exista in cuplurile heterosexuale cel putin tot atatea exemple de parteneri interschimbabili, sa zic asa Nasi care se cupleaza cu finele, cumetri care intaresc legaturile nepermis de mult etc. Doar ca, de multe ori, inselatoriile cu pricina sunt trecute sub tacere, partenerii iarta sau se despart, dar o fac pe sest, in liniste. Si, in plus, nu sunt in vizor. 2. Aici, e posibil sa fi atins un nerv. Adica, pe principiul daca toata lumea iti zice ca esti beata, te duci sa te culci, e posibil ca, in subconstient, faptul ca stim ca familiile noastre nu sunt recunoscute public sa ne determine sa avem o atitudine mai relaxata in aceasta directie. Zic e posibil. Nu generalizez, fiindca, iar, mi se pare periculos.
Dincolo de asta, e foarte greu sa mentii orice relatie astazi: pe langa presiunile interne, inerente oricarei iubiri, mai sunt presiuni externe (job, situatie socio-profesionala, in general, la care se adauga, pentru noi, dificultatea afisarii, greutatea care survine din imposibilitatea de a participa la evenimente publice etc). N-a zis nimeni ca-i usor de trait in cuplu, nici ca ti se dau premii pentru asta, dar, sincer, eu cred ca merita! Asta daca, asa cum ziceam, asta iti doresti si esti pregatita pentru asa ceva.
_______________________________________ Daca dragoste nu e, nimic nu e!
Melrose Place, marca Hollywood-ului , unde nimic nu este ceea ce pare a fi si fiecare are secretele sale... O gasca de chiriasi din cartierul Melrose, baieti si fete cu fetisoaree comerciale, personaje al caror singur ghinion la prima vedere ar fi ca locuiesc sub acelasi acoperis. Ghinion ? Da, pentru ca intr-un anume timp, fiecare va ajunge cu fiecare, uzand de minciuna, hotie, seductie, inselatorie, tradare si crima.Toate astea pe un fond de distractie ieftina si murdara.
Just 4 fun si din lipsa de altceva am inceput sa urmaresc serialele epocii de aur, Dallas, Omul din Atlantis. Dupa revolutie, ca sa evadez din realitate am urmarit Familia Bundy, Seindfeld, Friends, Sandy Bell, The X-files, Twin Peaks, Melrose Place, Sex and the city, Hercule, Xena, etc. La Sandy Bell aproape am devenit addictive!
Melrose Place a avut si cateva episoade interesante, nu neg, dar departe de a fi ceva care sa ,,prinda”. Daca este ceva de care imi amintesc clar, e ca fiecare a ajuns sa fie cu fiecare un ,,cuplu’’… Si asta mi-a parut grotesc.
- ,,…sintagma "la donna e mobile" este din pacate o eticheta a comunitatii, mai mult decat atat, unele fete considerand aceasta mobilitate o VIRTUTE. Asta e chiar NASPA ! Nu e virtute…( imi vine rima da n-o spun…):
Poate faptul ca ,, locuim sub acelasi acoperis’’ sa induca nevoia de mobilitate, de move on ? Posibil. Nu caut scuze celor care nu-si doresc implicare emotionala si stabilitate. Fiecare traieste cum doreste. Sex 4 fun e pentru unele femei o faza, pentru altele un mod de viata. Motivatia joaca un rol major. CLAR. In ce priveste femeile care-si doresc ,, familie”, rezistenta unui cuplu e testata de timp si de ,, intemperii ” … Rezista constructiile solide, din materiale adevarate, pe un sol bun, stabil. Cel mai important e sa-ti doresti constructia, si sa faci echipa. Casele zidite impreuna sunt valorizate, locuite si au sansa de a sparge stereotipurile, cum bine spuneai Xena, prin exemplul personal.
Melrose Place – poza de batman, in PINK HOT KINKY PEPPERS · 36.8KB
_______________________________________ i'm pink batman damn it
Nasi care se cupleaza cu finele, cumetri care intaresc legaturile nepermis de mult etc. Doar ca, de multe ori, inselatoriile cu pricina sunt trecute sub tacere, partenerii iarta sau se despart, dar o fac pe sest, in liniste. Si, in plus, nu sunt in vizor. 
