pinkthink_connections
* pink= gay, feminity, love, friendship, affection, care, courage to be different, sexuality, punk, healthy attitude, hope, fight against breast cancer, diversity, matrimoniale.
|
Nou pe simpatie:
karina22 din Bucuresti
 | Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
25 - 54 ani |
|
|
pinkthink_connectionsReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #21 |
|
|
Second_choice: in primul rand nu inteleg ce s-a intamplat cu avatarul tau.. sa interpretez lipsa lui ca pe o forma de protest pentru unele rautati care ti s-au spus in acest forum?... m-ar intrista... nu te lasa, te rog. Oricine si oriunde ai fi, ai ceva de spus - nu pleca de aici - imi faci bine, imi transmiti multa caldura, multa naturalete!
Parintii:... ai mei m-au lasat sa cresc la bunici - am avut o copilarie frumoasa dar parca mi-a lipsit ceva... sigur ca intotdeauna ne lipseste ceva (mereu nemultumiti...). Fac afirmatia asta care va poate parea ingrata pentru ca am avut mereu un deficit de afectiune. Sau poate ca nu am primit prea putina ci am avut mereu nevoie de prea multa, mai stii?... Poate ca lucrul asta m-a transformat intr-o fiinta care iubea si femeile si barbatii deopotriva. Sau poate ca asa m-am nascut si felul in care am fost crescuta n-ar fi avut vreo importanta in prinvinta orientarii mele sexuale, cine poate sa raspunda la intrebarea asta cu precizie? Deocamdata NIMENI. In orice caz, si eu m-am surprins de multe ori taxandu-mi parintii foarte tare - poate nu direct (am incercat sa-i menajez, totusi) dar in mod sigur in sinea mea... Nu ma pot vedea cu ochi buni, pe mine, intransigenta fiica a parintilor mei. Nu ma intelegeti gresit, nu ii culpabilizez pentru ceea ce am devenit sau cea care am devenit, mai corect spus, dar... de foarte multe ori, incerc sa-i evit, ca sa simplificam totul. Sau...le spun ceea ce ar dori sa auda - cu scuza ca ii menajez. Ii 'menajez' prezentandu-le lucrurile intr-o maniera 'cenzurata'. Si culmea, sunt o fiinta sincera (sper ca mai sunt, desi fac eforturi tot mai mari!) care uraste minciuna. Ii mint ca sa le fie bine - ar tolera asa o atitudine daca ar cunoaste adevarul? Va intreb lucrul asta pentru ca eu nu-mi tolerez propria atitudine - ma intristeaza nespus.
|
|
| |
|
| #22 |
 batmanAdministratorDin: Cluj
Postari: 418
|
|
Ref avatar second_choice, ea si-a debifat optiunea ,, arata avatar".
Nu e un complot, ci o decizie personala.
Din pacate, viata noastra intima, preferintele in ceea ce priveste manifestarea sexualitatii au ajuns sa fie in cazul multora din noi impenetrabile, o cortina de fier. Societatea civila a ridicat-o in calea celor care au indraznit sa-i incalce tabu-urile. E greu de explicat / inteles ca ne indragostim de o persoana, de un tip de energie pe care acea persoana il degaja, si nu de genul ei. Poate asta e greu de explicat societatii, implicit parintilor / familiei noastre? Plus, exemple negative din COMUNITATE, ne descurajeaza s-o facem cu rabdare si perseverenta?! Sigur exista si alte explicatii. E o intrebare care merita atentie... 
_______________________________________
i'm pink batman damn it
|
|
| |
|
| #23 |
|
|
Batman: stiu ca Second_choice si-a dezactivat avatarul special (pare, in mod evident, o forma de protest!) - nu am insinuat faptul ca ar fi fost taxata de catre 'forum'- si mi-am exprimat doar tristetea...pentru ca este un membru care spune ce simte si are ceva de spus si care, in mod evident, traverseaza o perioada mai grea - sau poate am interpretat eu gresit - ce vrei, nu sunt chiar Mafalda! :-p
Cat despre parinti: Batman, eu nu ma refeream la orientarile mele sexuale - nu ma imaginez explicandu-le, intr-o buna zi, la o cafea, ceea ce simt - mami, stii, mie-mi plac si femeile ca sunt tare dragute, uite-asa..ca tine! - li s-ar darama tot universul - nuuuuuuuu... nu imi doresc sa le comunic lucrul asta - nici lor nici altora - ei nu vor intelege - traim intr-o societate plina de prejudecati si inhibitii (nu ma scuz, doar enumar motive :-pppp). Nu, Bat, ma refeream la o comunicare bazala cu parintii - la cea obisnuita. Si aceea lipseste. Ei nu ma cunosc. Dar poate ca daca m-ar cunoaste - s-ar si speria - poate instinctul lor de conservare le sopteste sa nu discute alte subiecte cu mine, in afara de 'sa-ti mai dea mama si niste salata boeuf' 
|
|
| |
|
| #24 |
|
|
@dreamer: Nu am crezut ca mama ma va accepta vreodata. Defapt inca consider ca momentul a fost nepotrivit. Atunci eu nu credeam ca o sa accepte ca-mi plac si femeile indiferent de moment. Dar totusi am spus-o pentru ca purtam o discutie despre cine sunt eu.
Pe de-o parte e o chestiune de sinceritate, pe de alta nu vrei sa le faci un rau si te intrebi de ce ar stii ei.
Dupa cum probabil banuiesti reactia ei nu a fost frumoasa. I-am spus acum 4 ani si o simt mai impacata acum.
Avantajul a fost ca am fost totusi sincera si intr-un final a apreciat sinceritatea mea. Dezavantajul e ca mai am de lucrat, mai am de informat iar asta presupune o mai buna relatie generala, nu doar in privinta orientarii.
Bun, eu ti-am spus cum a fost in cazul meu. Si da, si eu o apreciez mai mult acum vazand-o ca nu e chiar asa cum o banuiam la inceput si ca totusi oamenii se mai schimba.
Ce am facut eu nu a fost chiar intelept.
Acum cred ca daca incercam sa educ mai devreme, sa fac mici glumite inofensive, sa merg mai des cu ea la cumparaturi, s-o ascult mai mult, s-o PLAC mai mult decat o placeam pana atunci si sa-i arat ca sunt pana la urma acelasi om... poate ca lucrurile ar fi fost mai usor de acceptat.
Sa nu rezi ca acum lucrurile sunt bine asezate. Ne reprosam lucruri. Suntem ca tonus destul de active amandoua. Ma mai eliberez si eu. O mai face si ea.
Tatal meu cred ca stie si nu pune intrebari. Mai spune "lasa fata in pace, daca nu vrea oua, nu vrea oua!"
Asa ca nu as recomanda nimanui sa faca pe micul kamikaze cu propria familie.
E mai bine sa nu o faci decat atunci cand esti foarte impacata cu asta si dupa o mica pregatire. Daca afla dintr-o data, de cele mai multe ori e dezastruos.
_______________________________________
"I like to know how much boredom I'm missing..."
|
|
| |
|
| #25 |
|
|
Pink Panther: la mine au aflat 'dezastruos', cum spui tu. Adica nu de la mine. Deci nu sunt siguri nici pana-n ziua de azi. Dar nici nu cred ca are rost sa la explic. Le-ar produce suferinta. Si, intr-un final, tot nu ar intelege...sau daca ar reusi...cu ce pret? Nu merita? Pentru ce? Ca sa dorm eu impacata cu sinceritatea mea debordanta? Nope, nu are sens. Rost. Eu sunt impacata dar nu simt nevoia sa 'impac' si pe altii cu convingerile mele. Ai mei nu ma cunosc prea bine din nici un punct de vedere...ma cred naiva, probabil, usor neajutorata, sa le mai dau si ideea ca sunt si 'cam deranjata la cap?' . . Nu. Mai bine vorbesc cu voi, aici. Macar, la final, daca vreau sa ma retrag sau mi se face brusc rusine de confidentele pe care vi le-am facut, va pot spune ca personajul meu a fost unul inventat :-ppp.
|
|
| |
|
| #26 |
|
|
Relatia cu parintii e oricum dificila, indiferent daca ne facem coming out-ul sau nu. Fiindca ei stiu mereu mai bine ce trebuie sa mancam, sa imbracam, sa incaltam, ce mobila ar trebui sa avem in casa, cine sa ne fie prietenii si, de ce nu, si pe cine sa iubim. Si, dincolo de toate, dincolo de dimensiunea prapastiei dintre ei si noi, ii iubim. De aceea, decizia de a le spune adevarul nu e una usoara, mai ales daca e gandita dinainte. Se poate intampla ca adevarul sa izbucneasca din noi spontan sau, mai rau, sa-l afle din alta parte, cum spune dreamer ca a fost cazul ei. Si nu stiu cum e mai bine, daca exista vreun mod mai usor de a pune problema pe tapet. Ii admir pe cei care spun adevarul, dar nu stiu daca exista modele universal valabile. Personal, prefer sa tac, daca nu ma vor intreba direct. Daca o vor face, le voi spune adevarul.
_______________________________________
Daca dragoste nu e, nimic nu e!
|
|
| |
|
| #27 |
|
|
Catwoman: la mine parintii au aflat din alta parte (a fost un external coming-out lol) dar nu puteau fi sigur ca este adevarat... Culmea este ca n-au indraznit sa ma intrebe. Si mai culmea este ca m-am simtit obligata sa (dez)mint (culpabilizandu-ma mai tare, in felul acesta)! Deci a ramas ca-n gara. Si de atunci ma feresc ca necuratul de tamaie - cu alte cuvinte: o minciuna a adus dupa sine altele. In fine... Am lasat-o cum a cazut. Adica PLEOSC si punct (vorba unei 'cunostinte' de pe forum :-)) si de la capat.
|
|
| |
|
