 XenaWarrior PrincessDin: Bucuresti
Postari: 112
|
|
Xena: Eminescu, psihotic? :-))) Probabil, ca orice om izolat din cauza unicitatii sale... Si, poate, si din cauza constiintei propriei valori... Un om special poate deveni neinteles de catre cei din jurul lui, de obicei, in situatia in care nu doreste sa se explice. Sau nu stie cum. Ghandi e un ganditor - cineva l-a citat, de curand, aici, in forum (ochi pentru ochi si lumea va deveni oarba...) - un poet e un artist, neinteles, de cele mai multe ori. Idealism aplicat? Nu stiu cum poti aplica idealismul - mi-as dori sa aflu. As invata pe toata lumea din jurul meu si-am trai, apoi, cu totii, intr-o lume ideala. Nu este intelept sa fii sigur asupra propriei tale intelepciuni pentru ca asta te va opri din a mai evolua- logic, de bun simt. Intelepciunea nu este echivalenta cu inteligenta sau cultura. Este o combinatie intre cele doua, poate, la care adaugi starea de echilibru, mental, psihic, nu stiu – mai spuneti si voi…
Draga Dreamer, normal ca nici in cel mai delirant episod au meu nu mi-as permite sa arunc cu diagnostice in Eminescu!! Remarca mea tinea doar de rezonanta pe care respectivul vers o trezeste-n mine, raspunsul meu emotional, perceptia asupra acelor cuvinte etc. Nu era nicidecum o analiza sau un profil psihologic al geniului eminescian! Cu chiu cu vai abia reusesc sa-mi intrevad taras-grapis, rar si pe alocuri, propriu-mi profil si oftez cand dau cu nasul de hibe pe care neavand geniul care sa mi le scuze, n-am ce face, trebuie sa traiesc cu ele si lupt zilnic ca sa le mai atenuez.
Sunt doar cineva, ca multi alti oameni, caruia cuvantul citit, rostit, ii starneste senzatii si-i genereaza proiectii. D-asta Kipling ma energizeaza si-mi vin in minte la citirea lui indemnuri de "si da-i si lupta/si da-i si lupta......." iar la Eminescu ma sageata olecuta de depresie. Empatizez prost catre catastrofal cu lirica de genul asta.
Gandhi e Gandhi. Ganditor, luptator nonviolent si toate cele cate l-au compus. Fara paralele poetice pentru ca fireste, nu e cazul. Cum am inventat eu termenul de idealism aplicat gandindu-ma la ganditorul Gandhi? (Ha! Mare exprimare mi-a iesit!!).
Pai uite asa: initial, trebuie sa fii tare, dar tare idealist ca sa crezi ca poti scoate o tara ca India de sub dominatia britanica incurajand, motorizand si castigand sustinerea unei populatii atat de numeroase, cu mentalitati atat de diverse, astfel incat sa pui in practica un plan pentru boicotarea marfurilor englezesti si refuzul platii impozitelor! Idealism curat in teorie, nu? Umila mea parere. Ca apoi prin actiuni succesive, crez, perseverenta si dedicare, miscarea asta sa-ti si iasa si sa obtii ca urmare a tuturor strategiilor independenta Indiei, iaca-ta idealismul meu aplicat in forma sa cea mai avansata! E adevarat, e un concept cvasidement (ca enunt poate) inventat de mine, idealismul asta aplicat, da' cam intr-o astfel de logica l-am gandit. Insa, orice nume i s-ar gasi, istoria a demonstrat ca numai geniilor le iese.
Il lasam asadar deoparte si revenim la intelepciune.
Radacina ei cred ca se hraneste cu mult bun simt si cu atentie. Atentie asupra oricarui lucru, atentie asupra fiecarei fiinte, intamplari etc si apoi, atentia asta, imbracata si innobilata cu mult mult bun simt, deschide portita catre cararea intelepciunii.
_______________________________________
Yours, Truly!
|
|
