pinkthink_connections
* pink= gay, feminity, love, friendship, affection, care, courage to be different, sexuality, punk, healthy attitude, hope, fight against breast cancer, diversity, matrimoniale.
|
Nou pe simpatie:
lovely_pink la Simpatie.ro
 | Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
26 - 49 ani |
|
|
pinkthink_connectionsReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #11 |
 SisifmembruDin: Cluj-Napoca
Postari: 134
|
|
Viata pe un peron - Paler
"Uneori, īnchid ochii şi ascult vīntul. Atunci am impresia că şi gara asta e o nălucire, că ea nu există, e ceva de nicăieri. Rămīn aşa cu pleoapele strīnse şi mă īntreb unde mă voi trezi cīnd voi deschide brusc ochii. Pe ţărmul unei mări? Īn camera mea, printre cărţi? Şi cīt e oare ceasul? [
]Mai curioasă a fost reacţia mea cīnd s-a făcut dimineaţă şi a trebuit să accept că gara exista. Atunci m-am liniştit brusc, īntr-un fel care nu prevestea īnsă nimic bun. Treceam dintr-o īncăpere īn alta fără să mă mai mir. Nu mă mai preocupa nici cum am
ajuns aici, nici cum voi pleca. Mă pregăteam parcă să aştept şi vroiam să văd cum va arăta aşteptarea."
"Şi ce concluzie să trag de aici? Că nu există scăpare din frică? Pe līngă toate
defectele mangustelor imperfecte, eu mai am un defect. Odată ce-am văzut cobra, o duc se pare cu mine. Chiar dacă fug de ea. Şi cīnd mă aştept mai puţin, o văd din nou. Dar nu am singurul defect care ar fi īnchis zidul īn jurul meu lăsīndu-l fără nici o fisură. Nu mi-am pierdut cu totul speranţa niciodată. Uneori īmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Şi că pentru a regăsi viaţa normală, după ce n-ai ştiut s-o preţuieşti, trebuie să străbaţi un coşmar. Să străbaţi, adică să depăşeşti. Un coşmar fără limite ar fi un coşmar zadarnic, deoarece īnvăţătura lui nu ţi-ar mai servi la
nimic. Am rămas un naiv, poate, dar eu vreau să cred că toate coşmarurile sīnt
provizorii."
_______________________________________
A vrea inseamna a isca paradoxuri
|
|
| |
|
| #12 |
SisifmembruDin: Cluj-Napoca
Postari: 134
|
|
Viata pe un peron - Paler
"Şi dacă trenul vine, poate nu se opreşte īn gară. Poate va trece
ca o nălucă şi nici nu vom avea timp să-l privim, să ne dăm seama dacă acesta era īntradevăr trenul pe care-l aşteptam... Sau se va opri şi va avea toate uşile īnchise. Vom bate degeaba cu pumnii īn ele. S-ar putea să fie bătute īn cuie, iar dinlăuntru să nu se audă nici un zgomot. Va sta un timp, după care se va urni şi va pleca mai departe la fel de mut şi orb cum a venit, fără să ştim ce transportă, de unde vine şi īncotro se duce...
Sau va veni şi nu va mai pleca nicăieri. Va rămīne să ruginească aici īn gară, īn ploaie şi soare. Dar noi nu vom avea de unde să ştim cīt va rămīne astfel. Ne va fi teamă să nu plece pe neaşteptate, īntr-o noapte, īn timp ce dormim. Dimineaţa să ne trezim din nou īntr-o gară pustie. Singura soluţie atunci ar fi să ne mutăm īn tren. Să dormim pe băncile lui. Nu ne vom da jos decīt pe rīnd, să bem apă, să căutăm ceva de mīncare sau să ne facem nevoile. Dar īntotdeauna cu grijă să nu ne depărtăm prea mult. Să putem oricīnd
fugi şi să-l prindem. Atunci n-am mai trăi pe un peron, ci īntr-un vagon. N-am mai aştepta un tren. Am aştepta o plecare. Fără să ştim dacă ea va avea vreodată loc sau nu...
Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptīnd. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii īn care, cīnd soseşte īn sfīrşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea tīrziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obţinīnd-o prea tīrziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte doar să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cīndva un scop, dar de atīta aşteptare scopul a murit... Ei bine, domnilor, eu vreau să ies din pustiu. Şi, cīnd speri, chiar dacă ţi-e frică, găseşti putere să iei zidul de la capăt. Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu
desăvīrşirea ei. Īncă mai crezi că ea nu e totală. Că undeva există, subţire cīt o lamă de cuţit, o crăpătură. Dacă n-o găseşti, īncerci din nou. Ca īn peştera din mlaştină. N-ai altă şansă decīt să pipăi zidul mai departe, căutīnd fisura care trebuie să existe undeva..."
_______________________________________
A vrea inseamna a isca paradoxuri
|
|
| |
|
| #13 |
SisifmembruDin: Cluj-Napoca
Postari: 134
|
|
Si aceeasi Viata pe un peron sau Singur pe un peron cum imi place mie sa-i zic
"Avem peronul. Vom sta pe el nemişcaţi şi totuşi vom ajunge īn acelaşi loc unde ajung şi cei care călătoresc... Īnţelegi că nu mai are nici o importanţă dacă vine trenul? Nici nu mă mai interesează de azi īnainte. Ştiu că şi aşteptarea e o formă de călătorie. Aşa că "luaţi loc pe peroane, vă rog. Drumul continuă spre marea tăcere de nisip..."
_______________________________________
A vrea inseamna a isca paradoxuri
|
|
| |
|
| #14 |
SisifmembruDin: Cluj-Napoca
Postari: 134
|
|
"Sunt friguroasa, dar imi place sa port vesminte subtiri. Sunt puternica, dar imi place sa fiu alintata. Traiesc de-o viata balansandu-ma intre decizii contrare, ma invart intr-un univers de contraste. Aleg mult si culeg prost. Tanjesc sa invat regulile comparatiei sanatoase, da nu izbutesc sa diferentiez binele de mai bine, raul de mai putin rau. E toamna, mi-e frig, dar imbrac, indaratnic, vesminte subtiri. E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos ca nu stiu sa iert, ca nu pot sa uit. Ma invart ametitor intr-un univers de contraste, dar n-am curajul sa opresc planeta, nu-ndraznesc sa vreau sa cobor. E toamna. E frig. E frumos."
Dincolo de bine, dincoace de rau. Despre iubire - Alice Nastase
_______________________________________
A vrea inseamna a isca paradoxuri
|
|
| |
|
| #15 |
|
|
"Intr-un cuvant, de n-as fi eu, n-ar exista pe lume legaturi placute si durabile. Poporul nu si-ar mai suferi pastorul, stapanul sluga, stapana slujnica, profesorul elevul, nu s-ar mai inghiti prieten cu prieten, sot cu sotie, tovaras cu tovaras, de nu s-ar lingusi unul pe altul si nu si-ar trece cu vederea greselile."
"Ia spuneti-mi daca poti iubi pe cineva cand te urasti pe tine? Poti trai in buna intelegere cu altii cand nu te poti suferi pe tine? Poti aduce vreo bucurie celorlalti cand esti obosit si plictisit de propria viata?"
"Ce poate fi mai prostesc decat sa-ti placa ceea ce faci, sa te admiri pe tine insuti? Recunoasteti asadar ca orice lucru frumos si placut pe care l-ati trait s-a datorat prostiei. Pentru ca fara iubire de sine ar disparea si desfatarea, si farmecul, si cuviinta din toate."
"Mai intai, nimeni nu pune la indoiala adevarul acestei cunoscute maxime: Cand n-ai de lucru, e bine sa te prefaci ca-l ai. De aceea copiii sunt invatati de la o varsta frageda ca: E mare intelepciune sa stii sa faci pe prostul la timpul potrivit. Si ia cugetati cat de nepretuita poate fi prostia daca oameni invatati au dat asa de mare insemnatate si numai umbrei, aparentei sale.
Horatiu, purcelul grasun din turma lui Epicur, o spune pe sleau cand ne povatuieste sa imbinam prostia cu intelepciunea; drept este ca adauga, spre rusinea lui, ca prostia se cade sa fie de scurta durata. Mai spune si in alta parte ca "E dulce lucru sa bati campii a sti" si ca ar dori sa treaca "mai degraba drept un om aiurit si de nimic, decat un intelept acrit". Homer care il preamareste atat pe Telemah ii spune adesea "copilarosul", iar tragicii greci ii numeau deseori astfel pe copii si pe tineri, ba inca epitetul acesta aparea ca o buna preavestire. Si frumoasa Iliada ce altceva este decat istoria maniilor si neroziilor neamurilor si regilor. Cicero m-a laudat cel mai deplin cand a grait: Pamantul este plin de prosti. Si toata lumea stie ca un bun este cu atat mai de pret cu cat este mai raspandit"
Erasmus din Rotterdam, Elogiul Nebuniei sau discurs spre lauda prostiei
_______________________________________
"I like to know how much boredom I'm missing..."
|
|
| |
|
| #16 |
|
|
"Poate ca era pe la mijlocul lunii ianuarie anul acesta cand am privit in sus prima oara si am vazut semnul de pe perete. Pentru a stabili data este necesar sa-ti amintesti ceea ce ai vazut. Asadar, acum eu ma gandesc la foc; panza statornica de lumina galbena de pe pagina cartii mele; cele trei crizanteme din vaza rotunda de sticla de pe polita caminului. Da, trebuie sa fi fost si noi tocmai terminaseram ceaiul, caci imi amintesc ca fumam o tigara atunci cand am ridicat privirea si am vazut pentru prima oara semnul de pe perete. Am ridicat privirea prin fumul de tigara, iar ochii mi s-au oprit o clipa asupra carbunilor arzand si mi-a venit in minte acea veche inchipuire despre steagul de culoarea sangelui aprins falfaind pe turnul castelului si m-am gandit la cavalcada cavalerilor rosii urcand calare pe versantul stancii celei negre. Oarecum spre usurarea mea, vederea semnului a intrerupt aceasta inchipuire, caci este o veche inchipuire, o inchipuire reflexa, plasmuita, probabil, in copilarie. Semnul era un mic semn negru pe peretele alb, cam la sase sau sapte inchi deasupra caminului."
"Cat de repede misuna gandurile noaste in jurul unui nou obiect, inaltandu-l putin, aidoma furnicilor care cara un pai cu atata infrigurare si apoi il abandoneaza... Daca semnul acela a fost facut de un cui."
"Dar cu privire la semnul acela nu sunt prea sigura. Nu cred ca a fost facut de un cui, totusi. Este prea mare, prea rotund pentru asa ceva".
"Si totusi, semnul acela de pe zid nu este nicidecum o gaura. Ar putea fi o mica frunza de trandafir ramasa de peste vara, iar eu, nefiind o gospodina foarte grijulie-priviti praful de polita deasupra caminului, bunaoara, praful care, dupa cum se spune, a ingropat Troia de trei ori, numai cioburile de pe oale rezistand distrugerii complete, dupa cum poti crede."
"Cand este luminat in anumite feluri semnul acela de pe perete pare de fapt sa iasa chiar din zid. Si nu este perfect rotund. Nu pot fi sigura, dar pare sa arunce o umbra perceptibila, ca, daca as misca degetul in josul fasieiaceleia de perete, la un anumit punct ar urcasi ar cobori un mic tumul, un tumul neted precum gorganele de pe Colinele din Sud, care sunt, dupa cum se stie, fie morminte, fie tabere militare."
"Cineva sta deasupra mea si zice:
-Ma duc sa cumpar un ziar.
-Da?
-Desi nu are rost sa cumperi ziare... Nu se intampla niciodata nimic. Blestemat sa fie razboiul asta; la naiba cu acest razboi. Cu toate astea, nu vad de ce ar trebui sa avem un melc pe perete.
Ah, semnul de pe perete! Era un melc"
V. Woolf, Semnul de pe perete
_______________________________________
"I like to know how much boredom I'm missing..."
|
|
| |
|
| #17 |
|
|
"Cand mi s-au intarit labutele, am iesit in luma si numaidecat am facut cunostinta cu o gasca, o pasare vrednica de stima pentru pantecul ei caldut; cat timp am stat ghemuit sub ea, am crescut cu discursurile sale filosofice. Spunea ca ograda de pasari era o republica de aliati; ca marele industrias, adica omul, fusese ales drept conducator si ca, desi galagiosi, cainii erau paznicii nostri. Imi plangeam de mila sub pantecul bunei mele prietene.
Intr-o dimineata, gospodina s-a apropiat de ea cu un aer mieros, defiland in mana cu un pumn de orz. Gasca si-a intins gatul sa ciuguleasca; gospodina a prins-o, scotand apoi la iveala ditamai cutitul. Unchiul meu, filosof sprinten, a alergat si a inceput s-o incurajeze pe gasca, pentru ca tipa de mama focului: "Draga surioara, ii spunea el, mancandu-ti carnea fermierul va fi mai inteligent si va veghea mai bine la bunastarea ta; iar cainii, hranindu-se cu oasele tale, vor putea sa te apere mai bine". Acolo sus, gasca a tacut; capul i-a fost retezat si un soi de tub rosu se itea din gatul sangerand. Unchiul a fugit spre capul taiat si l-a luat numaidecat; nitel speriat, m-am apropiat de balta de sange si, fara sa-mi dau seama prea bine ce fac, mi-am bagat boticul; sangele era foarte gustos si m-am dus la bucatarie sa mai iau."
Viata si opiniile filosofice ale unei pisici, Hippolyte Taine
_______________________________________
"I like to know how much boredom I'm missing..."
|
|
| |
|
| #18 |
|
|
Voia să-şi zăvorească sufletul. Să fie inabordabilă.
Īi era greu să ia această decizie, nici măcar nu era convinsă că vrea asta. Dar era rănită. Adānc. Īşi dorea ca cineva să-i aducă un zāmbet pe chip şi strălucirea īn ochi. Era fragilă şi vulnerabilă. A suferit mult. I se citea durerea īn ochi. Oamenii īi făcuseră mult rău. Dar a supravieţuit. Īn ochii ei se vedea că are suflet, un suflet mare, dar care suferă. Cel mai trist lucru este că uneori sufletul ţi-l ia cineva care nu are nevoie de el.
Căuta prietenie, dar a primit respingere şi durere. De multe ori simţea că cerul stă să se prăbuşească peste ea. Dorea un suflet cald alături de ea, care să-i ofere o rază de soare cu ajutorul căruia să devină mai liberă, fericită. Să simtă ceva, ceva ce nu mai simţise de mult, ceva de care chiar īi era dor. Acel sentiment ce nu poate fi īnlocuit cu nimic, acel sentiment care e unic īn felul lui. Se numeste viaţă, dragoste.
Visa să adoarmă cu un zāmbet pe chip. Ştia că nimeni nu e condamnat la singurătate. Trebuie doar să şi creadă asta. Dorea să fie căutată cu inima, de cineva de a cărui suflet putea să se īndrăgostească. O dragoste care să fie ca māngāierea soarelui după ploaie.
Cauta linişte īn jurul ei, chiar dacă ştia că nu e o soluţie bună. Īn jurul ei era prea mult īntuneric, un īntuneric care o sufoca, un īntuneric ucigător. Trebuia să aleagă īntre o singurătate mlăştinoasă şi rece sau o altă şansă dată vieţii. Greu, foarte greu de ales. Pānă la urmă a ales singurătatea cea rece, chinuitoare.
Totul era ca un basm ireal. Ca un castel a cărui poartă să poate fi bătut īn cuie, să nu mai poate fi deschis. A luat ciocanul, cuiele şi cele mai mari şi groase grinzi pe care le-a găsit. Dar nu putea schiţa nici o mişcare, parcă era īn aşteptare. S-a īntins īn iarbă, respirānd aerul proaspăt, singur sub cerul ce-l īnconjura de peste tot şi liniştea l-a cuprins pānć la oase, făcāndu-l una cu frunzişul şi cu norii trecători. Aştepta ceva, care să-l opreascć, spera acest lucru. Timpul trecea fără a lăsa cea mai mică speranţă, o şansă cāt de mică.
Şi cānd totul părea decis
cineva a apărut la poarta castelului. A sufletului. A apărut din neant o fiinţă. Care īi zāmbea cu o căldură şi bunătate de necunoscut pānă atunci. Avea o privire care emana tandreţe īnnobilată de o catifelare pură. Nu mai văzuse aşa ceva. Şi nici nu mai simţise ce simţea atunci. O căldură lăuntrică, a linişte totală. O lumină īn īntunericul singurătăţii sale.
Nu īnţelegea cum poate avea cineva o privire atāt de caldă, blāndă, care emana toată bunătatea din lume. Īl privea cu un zāmbet tandru. Fără să spună ceva. Parcă se oprise timpul. Īşi dădu seama că e fascinată de o pereche de ochi care o priveau fix, iar privirea ei pătrunzătoare părea că vede pānă-n cele mai mici ascunzişuri. Dorea să pătrundă īn interiorul ei şi să descopere ce avea ea de oferit. Ar fi fost multe de descoperit.
Tot restul zilei, chipul ei plutise īn gāndurile ei, īn cele mai neaşteptate momente, făcāndu-i praf concentrarea. Totul părea clar pentru ea. Īşi văzuse viitorul.
Īntr-un final...greu, dar a realizat, că ea de fapt īntālnise Viaţa. Ea era viaţa de care avea nevoie, care o putea salva, viaţa pe care o aştepta. Nu văzuse o femeie īn faţa ei ci Viaţa. Viaţa care o salvase. Era tot ce īşi dorise vreodată. O parte din acea putere ce veşnic face numai bine. Voia să o simtă lāngă ea, să-i lumineze singurătatea. O singurătate răpusă de lumină.
Şi cerul serbea, le trimitea un zāmbet. Printr-un curcubeu, care īi cuprindea ca o aură, cu culori intense şi foarte luminate. Ca de sărbătoare.
Ce putea fi mai frumos, mai frumos exprimat?
Nimic. S-a spus tot.
_______________________________________
Hai sa ne tragem de sireturi!
|
|
| |
|
| #19 |
PariaPe lista neagra
Postari: 62
|
|
<<cand vreau sa ma vad, inchid ochii, intru in cutia de carton, acolo dorm doi pantofi, unul cu virful in calcaiul celuilalt, in pozitia pe care o au gemenii in uter. de asta sint eu tot timpul una pe fata, una pe dos. de asta cu frica blestem, cu rusine ma inchin, ca altfel nici nu incap in cutie. de asta pantofii astia nu se pot desparti. cand ma vad cu Beroza ma aflu mereu la cutia de carton. "eu cu tine nu sint niciodata absent", mi-a spus; vorbea ruseste. l-au auzit si pantofii si de-atunci il urmeaza orbeste. bine, dar tu, tu ce faci? eu? numai acolo, in cutia de carton, cred si nu cercetez.>>
<<din doua in doua zile ud florile. Bonn-ul e departe. in casa lui Beethoven vorbesc turistii, Beethoven se bucura ca e surd. in casa mea vorbesc vrabiile. el mi-a spus (el nu e Beethoven, el e rusul alb, Beroza. acum sta pe mal cu fata la Rin si vorbeste cu mine): "copacul cinta singur si ce-i supravietuieste in urechea ta e cu taxa inversa, primeste intimplarea la tine acasa, vezi? fiecare pasare e vocea ta. fiecare pasare are chipul tau.">>
Nora Iuga - Fetita cu o mie de riduri
|
|
| |
|
| #20 |
SisifmembruDin: Cluj-Napoca
Postari: 134
|
|
Marin Preda - Cel mai iubit dintre pamanteni:
"Te desparţi de mai multe ori pānă te desparţi, iar cānd e să fie de-adevăratelea, simţi cum moare pentru tine speranţa fericirii, despre care nu bănuiseşi ce īntindere are īn fiinţa ta şi cāt de adānc e ea īmpletită cu bucuria de a trăi, bucurie care pānă atunci crezuseşi că e autonomă şi nu poate fi alungată de nimic. Nu e o suferinţă, ci o cădere īntr-un abis insondabil."
"Cum să plec? Nu pleci cānd eşti alungat. Trebuie să bei tot pāarul şi, īntărit de otrava lui īnghiţită, să nu-ţi mai pese de cine ţi-a dat-o."
_______________________________________
A vrea inseamna a isca paradoxuri
|
|
| |
|
