 SisifmembruDin: Cluj-Napoca
Postari: 134
|
|
Iubirea iti atinge inima: ca te strange de mana, te priveste in ochi, te tine in brate sau e departe.
Cat despre cei 2 lupi, that's a tricky question.
In primul rand cei doi nu pot fi priviti ca doi lupi care isi dau tarcoale, se ataca, inving sau sunt invinsi.
In al doilea rand, nu se poate vorbi despre un personaj negativ si unul pozitiv clar definite. Nu exista asa ceva in viata reala. Fiecare da si primeste la randul lui. Nu exista personajul rau, arogant, invidios, mincinos, care ia, ia, ia, ia fara sa dea nimic in schimb si cel bun, iubitor, modest, generos care tot da. Oamenii sunt mult mai complecsi si mai nuantati de atat. Daca ar exista asa ceva, clar nu am mai putea vorbi de iubire intr-o astfel de relatie. Pentru ca nu poti sa iubesti fara sa-ti pese, fara sa dai, dar din pacate nici fara sa ranesti.
Si da, iubirea e un dar miraculos, cel mai pretios dar pe care l-am putea primi vreodata si merita macar sa incercam sa-l tratam ca atare pentru ca uneori oricat am incerca, nu inseamna neaparat ca si reusim. Aici intervine cu totul altceva: structura diferita a celor doi, perspectivele, aspiratiile, visele, prioritatile diferite, poate chiar un mod total diferit de a privi lumea. Si atunci nu se mai poate pune problema ca nu tratezi iubirea ca pe un dar, ca nu o apreciezi, ca nu iubesti, ci pur si simplu ca oricat ai iubi nu reusesti sa comunici cu adevarat cu celalalt, sa te faci inteles, sa-l intelegi. Si depinde la ce eforturi, compromisuri esti dispus. Parerea mea e ca merita totul, ca omul iubit merita sa stai langa el o viata pentru a-l intelege, pentru a incerca, pentru a te bucura cu el, pentru a plange alaturi de el, atata timp cat si el e dispus sa faca asta. Dupa cum s-a mai spus: in orice relatie, iubire sunt doi. In momentul in care ramane doar unul, lucrurile se schimba si oricat de mult ar durea trebuie sa invatam sa dam drumul.
So...cine castiga? daca asa se pune problema, atunci raspunsul meu este: in iubire nu exista decat ori doi invingatori ori doi perdanti. Si in primul rand nu e un concurs, nu e o profesoara particulara de la care iei lectii si chiar nu conteaza daca e la prima vedere sau la a o suta, atata timp cat exista si o simti.
Cat despre sportul sexual, cred ca suntem cu toate destul de mature emotional incat sa stim ce fel de oameni suntem, ceea ce ne dorim de la viata si ceea ce se potriveste fondului nostru emotional, dar si sa intelegem ca exista oameni diferiti de noi, care au cu totul alte nevoi, dorinte, perspective si sa acceptam asta.
Sex sau dragoste? Asta e o alegere pe care o face fiecare dintre noi (cel putin la inceput pentru ca lucrurile se pot schimba, pot evolua - poti alege sex pur si sa ajungi sa iubesti etc), cunoscandu-si fondul interior, punandu-si in balanta nevoile, prioritatile, aspiratiile, simtamintele, ceea ce are de oferit, ceea ce poate primi (si acestea pot sa difere la acelasi om in momente diferite ale vietii). Deci nu se pune deloc problema de ceea e corect sau moral sa alegem intre cele doua, de cine trebuie judecat si cine admirat. E vorba de libertatea de alegere, libertatea de gandire, libertatea de a simti diferit, de a iubi diferit, de a actiona diferit.
Si sa nu uitam ca nicioadata lucrurile nu sunt albe sau negre. In toate exista o nuanta de gri.
_______________________________________
A vrea inseamna a isca paradoxuri
|
|
