|
|
Xena a scris:
Dragelor, vi-l impartasesc pe Burroughs!
În 1997, inima sa oboseşte de-atâta viaţă şi William Burroughs se stinge în locuinţa proprie din Lawrence, Kansas. S-a născut în 5 februarie 1914 şi şi-a trăit toţi cei 83 de ani cu acea cutezanţă proprie celor ce au harul reinventării lumii. De-a lungul timpului a fost numit de jurnalişti drept "dinamitor al visului american", "paşă al underground-ului", "mare antreprenor al subversiunii" sau, mai pe înţelesul lumii, "cel din urmă beatnik". Şi se poate afirma cu tărie că Beatnik-ul Burroughs înglobează în opera sa tot nonconformismul vestitului curent beat din anii ’50.
Dacă vrei să cunoşti lumea lui Burroughs, trebuie să-ţi asumi riscul unei expediţii în jungla sălbatică a cuvântului, trebuie să ai curaj şi o anume viziune, să priveşti cuvântul ca pe un saltimbanc care se pregăteşte pentru un salt mortal fără plasă. Renunţă la toate condiţionările anterioare la care ai fost supus, extirpă-ţi toate regulile verbale şi toate discursurile morale cunoscute şi pregăteşte-te pentru o călătorie în lumea celor fără norme, fără religie, fără ţară, fără aliaţi şi fără să te alături cauzei nimănui. Burroughs îţi va forţa sistemul de gândire şi te va arunca în haosul trăirii brute, înainte de colonizarea limbajului. Limbaj căruia îi aplică sistematic lovituri de graţie, bruscându-i sensurile şi obligându-l să se nască în forma închipuită doar de el. Într-o strânsă legătură cu fotomontajul, tehnica de expresie cut-up constă în amalgamarea cuvintelor şi textelor prin decupări şi colaje realizate la întâmplare, transformând descriptibilul în indescriptibil, sensul în nonsens.
Celor neavizaţi, celor obişnuiţi cu disciplina mecanică a lucrurilor, opera lui Burroughs le poate părea confuză şi pot fi zguduiţi de nonconformismul său împins până dincolo de extreme. Fiindcă nu vor găsi în ea nici valori, nici sensuri tradiţionale.
Trăindu-şi întreaga viaţă într-un ritm atipic şi bulversant, de neînţeles pentru spiritele adânc conservatoare, îl regăsim pe Burroughs în cele mai curioase ipostaze: homosexual ce face o adevărată ostentaţie din homosexualitate, inspirator, erou şi actor de filme, textier şi interpret în diverse colaborări muzicale. Sub semnul aceleiaşi bizarerii se înscrie şi întâlnirea sa cu magneticul Kurt Cobain, întâlnire în urma căreia se va naşte The "Priest" They Called Him, o piesă de aproape zece minute, unde vocea răguşită a scriitorului, cu timbru parcă dintr-o altă lume, se alătură acordurilor de chitară ale lui Cobain, deprimant, cu accente sinistre, însă fără a deveni patetice, legănând într-o cadenţă haotică, aproape ireală, alcătuind mistic un tot coerent printr-o mare incoerenţă.
Sfârşesc aici sumara tiradă dedicată lui Burroughs, nu înainte de-a vă îndemna să vizitaţi librăriile Diverta şi să vă îmbogăţiţi experienţele acestei vieţi cu o incursiune în “Tărâmurile Vestice”! Şi poate, în timp, vă veţi încumeta la o investiţie mai mare şi veţi savura într-o beţie absolută a trăirilor “Prânzul dezgolit”, apoi “Oraşele nopţii purpurii” şi “Ghemul fundăturilor”.
A! Si nu ezitati, dar nu ezitati sub niciun chip sa devorati ecranizarea "Pranzului dezgolit" in viscerala viziune a lui David Cronenberg! |
Well...am citit Junky, o aglomeratie de intamplari si de trairi pe care cu greu o poti stapani sau poti face legaturi intre momentul actual si cel citit acum 5 min. Personal e in my top 5 dar desigur my top 5 sunt toate cartile citite (glumesc, desigur), asa ca nu pot sustine decat motiunea doamnei Xena de a citi aceasta carte.
_______________________________________
Cine nu mă-nghite, să mă verse !
|
|
Recent m-am uitat la: