pinkthink_connections
* pink= gay, feminity, love, friendship, affection, care, courage to be different, sexuality, punk, healthy attitude, hope, fight against breast cancer, diversity, matrimoniale.
Pink Panther
Bestie Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 405
Subiect inspirat dintr-o piesa de teatru al carei nume imi scapa(ras cu plans).
Atunci cand suntem singuri ne dorim pe cineva aproape si ne spunem ca asta vrem. Atunci cand avem pe cineva cu care convietuim ne dorim o gura de aer, un moment de singuratate. Uneori o iubire foarte puternica dar prost dozata ajunge sa se transforme in ura. Crezi asta? Crezi ca printr-o prea mare apropiere ajungem sa ne muscam in loc sa ne sarutam, sa ne aruncam vorbe greu de sters in loc de vorbe de iubire? Sau acestea sunt doar o scuza pentru lipsa iubiri?
Prin prea departe ma refer la prea putin mai degraba: prea putin din ce ne asteptam sa primim. Dar pana la urma, satisfacem noi nevoia de apropiere a persoanei iubite? Suntem suficient de aproape de ea? Compromisul e un cuvant din vocabularul nostru, o fapta aproape eroica sau o "negociere" cu scopul de a ne merge bine impreuna?
Cat de mult ne pasa pana la urma de echilibrul asta? Tindem sa gasim pe cineva care sa ne inteleaga nevoia de singuratate/afectiune sau tindem spre o persoana care sa ne schimbe raportul dintre ele?
Cu siguranta imi lipseste claritatea asa ca prefer sa fac o comparatie. Relatia e marea. Prin echilibru inteleg urmatoarele: sa-ti placa marea, sa dai de inteles ca vrei sa inoti in ea si nu in ultimul rand, sa inoti. Uneori ne avantam in larg si ne inecam nu departe de mal(in detalii, bineinteles), alteori intram pana la umeri si simulam inotul(pentru ca nu stim sau pentru ca ne e frica).
_______________________________________ "I like to know how much boredom I'm missing..."
pus acum 16 ani
catwoman
Redactor sef Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 200
Hmmm, eu am impresia despre mine ca sunt sufocanta, asa ca e un subiect sensibil, in ceea ce ma priveste. Sa spunem ca acum chiar ma straduiesc sa nu ma transform in iedera otravitoare si sa-mi sugrum iubita, fara de care chiar simt ca nu pot respira. Sunt, deci, intr-un impas. Dar stiu si eu, stie si ea ca orice om are uneori nevoie sa fie singur cu el insusi, de aceea am credinta ca reusim sa fim impreuna pastrandu-ne echilibrul ca individualitati. Cat despre cat de aproape suntem de persoana iubita, pai gradele de apropiere sau modalitatea de expresie a apropierii variaza, depind mult de cele doua, de ceea ce isi doresc. E si normal sa fie asa, cred eu. Nu exista retete general valabile, ar fi o plictiseala cumplita pe lume daca ar fi asa... Personal, nu cred ca printr-o prea mare apropiere ajungem sa ne muscam, desi e posibil ca asta sa se intample atunci cand apropierea asta nu e o consecinta fireasca a unei iubiri profunde. Sau atunci cand, iubind, consideram ca relatia nu mai are nevoie si de efort personal al partenerelor pentru a fi armonioasa. Niciodata nu e bine cand doar o jumatate a unui cuplu iubeste sau cand una iubeste neconditionat, iar cealalta nu. Mai devreme sau mai tarziu, aceste dezechilibre vor tensiona si vor rupe orice legătură de dragoste. Evident, e o opinie, nu ma cred detinatoarea adevarului absolut
_______________________________________ Daca dragoste nu e, nimic nu e!
pus acum 16 ani
batman
Administrator Din: Cluj
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 418
Nevoia de singuratate o putem compara cu nevoia unei vizite... ( la rude, amici, vecini) E placut sa mergi din cand in cand; periculos ar fi sa ramai acolo mereu...
* in rest, sunt mai mereu bucuroasa de musafiri!
_______________________________________ i'm pink batman damn it
pus acum 16 ani
pink floyd
Moderator Din: Cluj
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 143
Aşa se întâmplă logic, plecăm şi sosim undeva. Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă, poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta, ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva, poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim unde-am vrut dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva totul e logic chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite, totuşi am plecat şi am sosit undeva, am greşit drumul, dar am sosit undeva, dar când nu mai sosim nicăieri totul devine ilogic. Spre ce ne ducem dacă nu sosim nicăieri?
Octavian Paler
_______________________________________ Hai sa ne tragem de sireturi!
pus acum 16 ani
pink floyd
Moderator Din: Cluj
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 143
Acum cateva luni cineva drag mie e scris ceva fantastic ...ceva real...dar dureros..."Este posibil sa iubesti mai mult pt. ca e departe? Cat de greu poate fi bagajul emoţional in afara celui fizic in iubirea de departe?" Atunci nu stiam ce sa spun. Acum stiu. Credeam ca e langa mine, alaturi de mine. Dar o pierdusem de mult...fara sa-mi dau seama. ERA DEPARTE. Prea departe. Ca sa pot trece mai departe trebuie sa las trecutul in urma mea..."d-ra Dr."
_______________________________________ Hai sa ne tragem de sireturi!
pus acum 16 ani
pink floyd
Moderator Din: Cluj
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 143
_______________________________________ Hai sa ne tragem de sireturi!
pus acum 16 ani
pink floyd
Moderator Din: Cluj
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 143
Acum privesc spre viitor cu
_______________________________________ Hai sa ne tragem de sireturi!
pus acum 16 ani
dreamer
Vizitator
Se spune ca ascunzatorile cele mai bune sunt cele …la vedere. De ce? Pentru ca vazand un lucru de 10 ori, de exemplu, in aceeasi forma, in acelasi loc – a 11-a oara nu te vei mai uita cu atentie la el, ci doar cu coada ochiului si vei presupune, in virtutea inertiei (inclusiv inertia mintii tale), ca este exact cum l-ai lasat… Asa se explica faptul ca, de multe ori, omul de langa tine se schimba (cu sau fara voia lui si nu neaparat cu intentia de a-ti ascunde ceva) chiar sub nasul tau si tu te prinzi ultima! Indepartarea (temporara) m-a ajutat mult (in unele cazuri) - detasandu-ma am vazut lucrurile mai clar, mai obiectiv, si mai cu dor, hai s-o recunoastem...
Pink la patrat: in principiu, e bine sa nu astepti sa primesti nimic de la nimeni, nici macar o ascutitoare. In felul asta, tot ce vei primi va fi o surpriza placuta (tocmai pentru ca nu ai asteptat nimic!). Cat despre aproape-departe: ce e ‘prea aproape’ pentru tine poate fi usturator de departe pentru mine. Si nu pentru ca nu ne-am iubi (legenda pentru cititoare: personajele din aceasta poveste nu sunt reale ci pentru ca poate exista o atractie foarte mare intre noi dar sa lipseasca acea compatibilitate care face cuvintele sa devina inutile… Fara ea vom ajunge sa ne contrazicem inevitabil, la un moment dat si, intr-un final, fiecare ramane cu dreptatea ei si cu iubirea in pom. Cand exista compatibilitate mare, nu este nevoie de prea multe cuvinte sau explicatii. Asta e vestea buna. Vestea proasta (o stiti si voi) este ca se termina oricum, cu compatibiltate sau fara. Sau pot sa folosesc o exprimare mai optimista: nu se termina – se transforma in altceva…compromis?... Compromisul, Pink? Este un cacat, dar macar e unul universal, adica de el nu scapa nimeni, oricat ar incerca sau oricat s-ar lauda. Cel mult poti sa-l faci mai mic, na, asta da (se remarca tonul optimist? ).
pus acum 16 ani
batman
Administrator Din: Cluj
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 418
Interesant pct. de vedere dreamer... Acu stau si ma gandesc ca nici prea aproape pentru a fi intim, nici prea departe pentru a fi strain imi pare a fi idealul in a nu fi dezamagit vreodata... Insa acest mod de trai nu are puterea de a ne separa ferm dar nici de a ne reunifica fizic in iubirea visata ci mai degraba devine acceleratorul destructurarii si restructurarii neincetate a visului nostru, intensificandu-se si multiplicandu-se ciclic fara sanse de evadare sau de mantuire. Ups, m-am departat de meandrele concretului. :-)
_______________________________________ i'm pink batman damn it
pus acum 16 ani
must_have
Inhuman Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 138
Imi place sa cred ca facem compromisuri pana gasim persoana potrivita, aleasa blabla, ca pana atunci nimic nu graviteaza decat de darul de a gravita si nu exista nimic mai mult decat momentul ala si decat acel atat. Normal ca toti facem compromisuri, normal ca toti ne obisnuim si la un moment dat totul ne scapa de sub control si nu mai vedem ce vedeam a n oara acum n oara, intelege careva? Insa, totul se sfarseste. Oamenii vin si pleaca, ploaia vine si pleaca, nimic nu e constant si inca nici un om nu acopera nevoile altora pe deplin, se ocupa atata timp cat se lasa ocupate, restul sunt compromisuri si lipsuri ce pe moment nu te obosesc sau nu te scarbesc. Iar apoi apare iubirea, nu conteaza daca este ceea ce iti trebuie, daca suplineste ceva sau pe cineva, ea apare si culmea uiti ca vroiai aia si ca e un must have aia... Oamenii sunt conceputi genetic tare prost, niciodata multumiti, niciodata linistiti, niciodata ai lor sau ai altora, mereu straini de ei si de voi/noi. Ninge, asta ma linisteste.
_______________________________________ Cine nu mă-nghite, să mă verse !
pus acum 16 ani
dreamer
Vizitator
Must_have: compromisurile incep cand iubirea inceteaza. Iar iubirea inceteaza cand observi ca felul in care mananca partenera ta te scarbeste :-)
Personal, nu cred ca printr-o prea mare apropiere ajungem sa ne muscam, desi e posibil ca asta sa se intample atunci cand apropierea asta nu e o consecinta fireasca a unei iubiri profunde. Sau atunci cand, iubind, consideram ca relatia nu mai are nevoie si de efort personal al partenerelor pentru a fi armonioasa. Niciodata nu e bine cand doar o jumatate a unui cuplu iubeste sau cand una iubeste neconditionat, iar cealalta nu. Mai devreme sau mai tarziu, aceste dezechilibre vor tensiona si vor rupe orice legătură de dragoste. Evident, e o opinie, nu ma cred detinatoarea adevarului absolut 
