pinkthink_connections
* pink= gay, feminity, love, friendship, affection, care, courage to be different, sexuality, punk, healthy attitude, hope, fight against breast cancer, diversity, matrimoniale. 		Lista Forumurilor Pe Tematici
pinkthink_connections | Reguli | Inregistrare | Login

POZE PINKTHINK_CONNECTIONS

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
Andreea Miluta
Femeie
24 ani
Braila
cauta Barbat
30 - 48 ani
pinkthink_connections / PINK HOT KINKY PEPPERS / Melrose Place Moderat de Pink Panther
Autor
Mesaj Pagini: 1
Xena
Warrior Princess

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 112
Pentru pink-punkeritele carora nu le suna familiar subiectul: felicitari! Inseamna fie ca ati fost prea tinere ca sa il prindeti ruland pe ecrane fie prea ocupate cu viata ca sa stati lipite de televizor fie nu s-a incadrat in gama voastra de gusturi. Cert este ca daca nu doar varsta este cea care v-a salvat de febra Melrose Place meritati felicitari.
Pentru ca este un serial slabut foc!
La fel ca toate miile de km de productie soap-opera: Dallas, Young and Restless, The Bold and the Beautiful etc etc etc. Drame, resedinte luxoase, intrigi, mosteniri si muuuuuulte, dar foarte muuuuuulte incurcaturi amoroase.
Si acum, dupa ce tocmai am desfiintat in cateva fraze bunatate de serial, am sa va spun ca eu, cel putin partial, l-am urmarit! Pe alocuri cu nerusinat de mare interes si cu ochii iesiti din orbite. Nu pentru ce se intampla acolo ci pentru Heather Locklear. Pe care as fi privit-o cu acelasi interes si daca ar fi jucat intr-o serie de filmulete cu Jackie Chan (Cichi Cean in argoul publicului devorator al genului!!!!).
Dar sa revenim la oile noastre.
Ce vreau sa spun cu Melrose Place si de ce am ales acest nume pentru topicul nostru? Fiindca exista un element predominant ce defineste povestea Melrose Place: toata lumea, mai devreme sau mai tarziu, ajunge in pat cu toata lumea.
In rezumat, dupa toata tirada, vreau sa va spun ca una dintre problemele de imagine ale comunitatii, e vria aceasta cu rocadele,  ritmul naucitor de rapid al desfasurarii rocadelor. Ceea ce in ochii majoritatii (nu ca majoritatea ar fi mai breaza, ca doar d-aici si paralela cu un serial ce priveste lumea heterosexuala, dar intotdeauna asupra minoritatilor a planat povara perfectiunii) se reflecta ca fiind o mare promiscuitate.
Exemplu: astazi, A si B sunt un cuplu. Si-au jurat iubire vesnica. C si D sunt un alt cuplu. Cele doua cupluri se cunosc. Ies impreuna la o bere, isi fac vizite.  Cercul se mai largeste. Mai apar si alte cupluri. Continua periplul de vizite, beri, iesiri.
Se creeaza un grup social. Toate bune si frumoase. Numai ca intr-un timp relativ scurt, harta cuplurilor se schimba. A nu mai este in cuplu cu B ci cu D. F cu C. E cu H. Apoi, nici nu se stabilesc bine noile teritorii ca iarasi urmeaza un "schimb" de partenere. Totul cu ferment de disputa, condimentat cu tradari, cu drame, cu pasiuni, cu multe multe intrigi.
Iar sintagma "la donna e mobile" devine adevarat slogan al grupului.
Dinafara, majoritatea tipa ca "vedeti dom'le, homosexualii nu sunt in stare sa traiasca intr-un cuplu stabil si nu cauta altceva decat diversitatea sexuala, asa ca pentru ce le trebuie atatea drepturi?! Sa traiasca ei acolo cu frivolitatile si promiscuitatile lor, nevazuti si nestiuti".
Sa fie oare instabilitatea relationala o problema a minoritatilor sexuale?
Sa fie greu pentru lesbiene, in cazul nostru, sa reziste intr-un cuplu stabil, respectand toate principiile si valorile ce deriva din notiunea de cuplu?
Ce anume testeaza rezistenta unui cuplu?
Cum rezista in timp nealterat? Daca se altereaza, oare de ce se altereaza?
Atunci cand hotaram ca intram intr-un cuplu chiar ii dam sanse reale de constructie? Incercam sa ne cunoastem partenera dincolo de fervoarea indragostirii de moment?
Ne construim perspective mai trainice decat cele temporare date  de pasiunea starnita de nou?

Voi ce pareri aveti, dragi pink-punkerite?

Modificat de Xena (acum 16 ani)

_______________________________________
Yours, Truly!
pus acum 16 ani
   
must_have
Inhuman

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 138
Voi raspunde punctual:
Sa fie greu pentru lesbiene, in cazul nostru, sa reziste intr-un cuplu stabil, respectand toate principiile si valorile ce deriva din notiunea de cuplu?

Din pacate consider ca discutia e tare ampla si se imparte in primul rand pe categorii de varsta. Daca intrebarea e adresata fetelor ce au vazut "L Word" si acum 2 ani si-au sarbatorit majoratul, da, atunci este foarte greu. Nu stiu cate valori si principii mai exista la nivel de asezamant, de oras, de deal si de vale, darmite la nivel de om in secolul XXI. Deschiderea societatii (cu sau fara drepturi) a dat drumul unei avalanse de oportunitati. Oare cate femei acum 30 de ani luau in calcul posibilitatea de a fi cu femei? Bisexualitatea  nu este o arta, un trai de viata, o deschidere ci pur si simplu o moda, una trecatoare ce-i drept. Pentru o viata glammy nu ai nevoie de stabilitate, de durata, de perfectiune, de un singur om, de o singura relatie, de un singur cuplu si la cate femei exista probabil ca ai de unde alege.

Ce anume testeaza rezistenta unui cuplu?

Depinde de la cuplu la cuplu, daca stiu intr-adevar ce vor, nimic nu poate testa rezistenta lor, sau nu o poate pune la indoiala. Daca cuplul este la inceput si cum spuneam mai sus, este doar stralucitor, ei bine si o persoana aleatorie poate testa si rupe cuplul. Oamenii trec individual prin tot felul de etape de-a lungul zilelor, lunilor, anilor, insa atunci cand muritorii aleg o persoana sa le fie aproape, atunci acele etape si incercari se impart teoretic la doi/doua. Pot fi si acestea incercari, testari.


Atunci cand hotaram ca intram intr-un cuplu chiar ii dam sanse reale de constructie? Incercam sa ne cunoastem partenera dincolo de fervoarea indragostirii de moment?

Sigur ca da, doar din prisma indragostitului si are toate sansele reale din lume. De aceea cele doua intrebari ale tale nu se imbina deloc. Dupa ce trece indragostitutul well...sa speram ca ramane iubirea, de nu... au fost doar doi oameni ce au facut imprudenta sa se cunoasca iar mai apoi sa se desparta. Nu trebuie neaparat sa planeze asupra lor vreo alta persoana, problema, circumstanta, ci pur si simplu sa nu existe viata pt relatie.



/me suspina dupa Heather Locklear...

_______________________________________
Cine nu mă-nghite, să mă verse !
pus acum 16 ani
   
Pink Panther
Bestie

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 405
Eu nu am prins serialul asa ca am auzit din gura altora pentru ce era el renumit.

  Treaba asta imi seamana mult cu Chart-ul lui Alice din The L Word(ca tot zicea must_have de serial) doar ca acolo era transformat intr-un motiv de celebrare a fenomenului... Am auzit ca Chartul ala chiar exista. Bine, acolo intervenea si "virilitatea" feminina, nesiguranta existentei ei si disperarea reconfirmarii continue. Bineinteles, exista si pentru ca era nevoie de o drama mult iubita, adorata si de care nu vrem sa ne despartim in ruptul capului. Ce farmec ar avea viata multora fara stropul asta de drama inutila si prefabricata.

Cred ca oamenii, indiferent de orientare, odata ce formeaza un grup si se plictisesc cumplit profita de ce au in comun si se gandesc sa pipiereze atmosfera grupului cu putina rea-dispozitie.

   Nu vreau eu sa pun povara perfectiunii pe comunitate dar ma astept ca la o scara mai mica si fenomenul despre care vorbim sa fie mai mic. Nu e... Cel putin eu nu-l vad asa. Insa uneori lucrurile sunt invers proportionale indiferent de comunitate/minoritate.
   
  Cred ca un pas important ar fi sa constientizam ca desi prin orientare suntem o minoritate, prin alte aspecte face parte dintr-o majoritate.
  Depinde si de ce fel de grup vorbim, de calitatea oamenilor din el, de varsta lor mentala, de ce vor ei de la viata si cat din ce vor reusesc sa obtina etc.

_______________________________________
"I like to know how much boredom I'm missing..."
pus acum 16 ani
   
Xena
Warrior Princess

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 112
Mmmmm, din punctul meu de vedere cele doua intrebari se imbina foarte bine, neplacut de bine.
Initial ne indragostim de notiunea de iubire. Vedem prin prisma hormonului fericirii, ne entuziasmam in fata nevoilor ce le simtim din dorinta de-a fi iubite. Imaginea celei din fata noastra e hiperbolizata, orbitoare de la haloul de raze. Si de cele mai multe ori departe de realitate. Inventam calitati fiintei de care ne-am indragostit si orice defect ivit firav in prima etapa e strivit instant de dorinta de perfectiune.
Iubim iubirea si orice altceva trece in plan secundar. Atentia e absenta, pasiunea freamata cu zumzet viu de libido.
Incepem sa vorbim despre cuplu atunci cand iuresul s-a mai domolit si privirea e mai limpede. 
Cand iubirea coboara din icoana si porneste cu lista de cumparaturi catre piata sau cand a adormit lemne prima data in timp ce tu ii spuneai vorbe frumoase. Sau atunci cand apare prima lupta pe telecomanda, pentru ca tu vrei episodul 199 al serialului tau favorit iar ea un documentar despre pigmei pe National Geographic. Sau atunci cand ai ramas prima data fara bani si realizezi ca pana la salariu singura bucurie materiala se va alcatui din orgii culinare pe baza de cartofi prajiti.
Cu alte cuvinte, cuplul incepe sa se inchege si sa devina real atunci cand privim noapte de noapte spre tavanul aceluiasi acoperis.
Detaliile cotidiene si armonizarea lor compun de la o zi la alta cuplul si valorile sale.
Incepi s-o iubesti de-adevarat, asimiland-o si cunoscand-o ca p-o parte din tine atunci cand nu mai e zana machiata nonstop si imbracata provocator, cand ii adori si celulita de pe coapse si cearcanele de  dimineata, cand ai lasat de la tine la prima cearta, ai lasat nu pentru ca esti moale ci pentru ca iti pasa mai mult cum se simte ea decat sa-ti aperi orgoliile.
Cuplul traieste autentic atunci cand dupa un an sau doi sau trei stai toata ziua la birou cu ochii pe ceas asteptand sa se termine ziua si sa ajungi la ea. Poate ca vei fi prea obosita ca sa faci dragoste navalnic, dar ajunge sa conteze mai mult ca ea e acolo, ca e a ta, ca e pentru tine si ca poti adormi in brate ei la stirile de la ora 7.
Cuplu inseamna ca ai luptat sa-ti construiesti zi de zi povestea cu omul tau. Ca ai cultivat zi de zi, ca ai intretinut zi de zi, ca ai avut zi de zi dorinta si pasiune si dedicare. Ca omul ala, real, cu toate defectele si toanele lui e al tau si e de neinlocuit. Atunci vorbim despre iubire.
Restul vine si trece.

_______________________________________
Yours, Truly!
pus acum 16 ani
   
must_have
Inhuman

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 138
Draga mea, nu pot contrazice textul de mai sus, ca desfasurare asa este peste tot, iubirea e manifestata la fel in orice proportie, in orice cuplu, in orice orientare. Nu cred ca problema se invarte in jurul indragostitului, pt ca e ceva atat de distorsionat de realitate. Implica pasiune, atractie si mult sex, insa nu leaga, nu consolideaza si in nici un caz nu unifica un cuplu catre si pentru un viitor trainic si de lunga durata. Indragostitul  nu implica iubire. Eu voi fi mereu indragostita de Heather Locklear dar nu imi solicita iubirea. Nu e exemplul potrivit, insa ai inteles cu siguranta ce vreau sa spun.
Oamenii se aleg, in comunitate se tot aleg over and over again. Defapt aici este problema. Suntem capabili sa iubim, insa nu stim sa iubim o singura persoana, sa ne indragostim o singura data si sa fim statornici. E un dute-vino continuu. Din 10 cupluri doar unul isi permite sa ramana fair enough for a long time. A fi intr-un cuplu sterge infidelitatea, promiscuitate, amicitia insinuanta si atat de multe lucruri, dar le intalnim la tot pasul, la 1 din 2 cupluri. Iubirea este cel mai discutabil si subiectiv sentiment si probabil lucru din toata lumea.

Modificat de must_have (acum 16 ani)

_______________________________________
Cine nu mă-nghite, să mă verse !
pus acum 16 ani
   
Xena
Warrior Princess

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 112
Pink Panther@ Minoritatile sexuale se constituie intr-un grup tare colorat si tare....zgomotos ca si manifestare a sentimentelor! Dragostea e sonora, ura e sonora, indragostirile sunt sonore, despartirile sunt sonore.................Se pare ca suntem un grup care traieste totul foarte intens. Ceea ce nu e un lucru rau sau bun. Ci pur si simplu o caracteristica a grupului.
Ca si in randurile majoritatii, varsta face diferenta (din punct de vedere al experientei de viata acumulate, desi poate fi un concept destul de relativ, exista tinere-mature si mature-infantile), educatia, nivelul de evolutie spirituala,  structura fiecareia, exigentele, obiectivele personale. Sunt foarte multe de spus.
Nu cred ca ne diferentiem de majoritate prin altceva decat prin detaliul ca suntem atrase de fiinte de acelasi sex. Sigur, din acest detaliu decurg o gramada de situatii specifice, la nivel familial si social cel putin. Nu voi politiza discutia noastra si nu voi aduce in centrul ei drepturile civile. Desi nu este un amanunt si nici ceva irelevant. Dar ne-am abate de la tema discutiei.
Desi cumva, conex, ideea centrala a dialogului propus de mine aici ar fi daca intr-adevar suntem un grup care, pornind de la ratiuni sentimentale, emotionale, afective, sexuale, se poate coagula in mici celule de baza ale societatii: cuplul/familia!
Eu una cred cu toata taria ca desi putem fi mai colorati si mai zgomotosi suntem in stare sa traim decent si sa credem in niste valori universale. Chiar daca ne gasim poate mai greu omul, sensul, directia.

Modificat de Xena (acum 16 ani)

_______________________________________
Yours, Truly!
pus acum 16 ani
   
Xena
Warrior Princess

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 112
Must_have@ Cred ca stiu ce vrei sa spui si cred ca stiu ce te deranjeaza. Poate ca e vorba despre faptul ca mai nimeni nu se opreste sa aprofundeze si sa dea sanse reale ci doar survoleaza, flirteaza, tatoneaza, consuma si apoi  zboara urgent catre subiectul urmator? Daca e asa, atunci da, iti dau dreptate.

_______________________________________
Yours, Truly!
pus acum 16 ani
   
must_have
Inhuman

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 138
Xena@ in principiu da, putand fi cauza lipsei de statornicie a unui cuplu, luand ambii parteneri. La oamenii gay normal ca aceea cota de instabilitate este mult mai mare decat la oamenii straight, pt ca ei sunt mult mai putini ! E normal sa spui: 95% dintre ei sunt infideli cand ne referim la 5.000 de oameni (spre exemplu), cum poti spune ca la cei straight 1% sunt infideli (vorbind astfel de o noua cifra, ~ 22 milioane).
Nu vad acea perfectiune despre care vorbiti, pt ca oamenii nu incep si se termina prin a fi gay, no way, acei oameni infideli si incapabili sa fie intr-un cuplu, ar fi fost la fel si daca erau straight (posibil si mai mult caci numarul de unde pot alege creste semnificativ).
Si aici mi se pare ca noi devenim discriminatori privind orientarea sexuala, nu ai o gena sau tinzi spre a insela doar pt ca esti gay. Dupa putintele fiecaruia.
Hai sa iti explic mai personal: Am inselat in trecut, motivatia mea a contat si conteaza, inseli din lipsa (general vorbind) sau pentru prea mult. As fi facut la fel si de eram cu un barbat. Astazi ma gandesc si stiu ca nu as mai insela pt ca am tot, asa ar fi fost si de eram cu un barbat. Ti se ofera tot, iei tot, iei putin cauti mai mult. Voalat.

Modificat de must_have (acum 16 ani)

_______________________________________
Cine nu mă-nghite, să mă verse !
pus acum 16 ani
   
must_have
Inhuman

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 138

Xena a scris:

Pink Panther@ Minoritatile sexuale se constituie intr-un grup tare colorat si tare....zgomotos ca si manifestare a sentimentelor! Dragostea e sonora, ura e sonora, indragostirile sunt sonore, despartirile sunt sonore.................Se pare ca suntem un grup care traieste totul foarte intens. Ceea ce nu e un lucru rau sau bun. Ci pur si simplu o caracteristica a grupului.
Ca si in randurile majoritatii, varsta face diferenta (din punct de vedere al experientei de viata acumulate, desi poate fi un concept destul de relativ, exista tinere-mature si mature-infantile), educatia, nivelul de evolutie spirituala,  structura fiecareia, exigentele, obiectivele personale. Sunt foarte multe de spus.
Nu cred ca ne diferentiem de majoritate prin altceva decat prin detaliul ca suntem atrase de fiinte de acelasi sex. Sigur, din acest detaliu decurg o gramada de situatii specifice, la nivel familial si social cel putin. Nu voi politiza discutia noastra si nu voi aduce in centrul ei drepturile civile. Desi nu este un amanunt si nici ceva irelevant. Dar ne-am abate de la tema discutiei.
Desi cumva, conex, ideea centrala a dialogului propus de mine aici ar fi daca intr-adevar suntem un grup care, pornind de la ratiuni sentimentale, emotionale, afective, sexuale, se poate coagula in mici celule de baza ale societatii: cuplul/familia!
Eu una cred cu toata taria ca desi putem fi mai colorati si mai zgomotosi suntem in stare sa traim decent si sa credem in niste valori universale. Chiar daca ne gasim poate mai greu omul, sensul, directia.



Uhm, raspunsul meu are legatura cu cel de sus. Nimeni nu este colorat si zgomotos, luat individual, tu esti ? Eu nu sunt, ma incadrez perfect si nu ies in evidenta cu nimic (doar ca sunt un geniu si arat fenomenal, dar atat). Cunosc oameni de pe acest forum care sunt absolut normali, deloc colorati. Desigur de faci referire la gay pride, acea rusine cu care ne asimileaza oamenii, pot intelege, insa nu ma amesteca cu marea masa. Si iarasi vorbim de acea discriminare pe care am enuntat-o mai sus, normal ca sunt zgomotosi de ii expui ca pe maimutoi, dar individual luati nu cred in asa ceva. De acord cu sensul, rostul, directia, dar ca diferenta nu.

Modificat de must_have (acum 16 ani)

_______________________________________
Cine nu mă-nghite, să mă verse !
pus acum 16 ani
   
Xena
Warrior Princess

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 112
Must_have@ Nu ma refeream la o coloratura explicita a lucrurilor, nici la travestitii din gay pride. Cu toate ca nu sunt de acord ca tocmai noi, cei din comunitate, sa-i discriminam, oricat de "colorata" le-ar fi conduita. Daca ne pasa, incercam sa-i cunoastem, sa-i privim de aproape si sa incercam sa-i intelegem, apoi sa-i educam. Daca nu ne pasa, dar nu dorim sa fim asociati cu ei, vom face tot ce ne sta in putinta, ca prin exemplul personal, sa fim cei care dau notele de diferenta. Diversitatea exista inclusiv in sanul comunitatii noastre. Trebuie sa o acceptam si mai mult decat atat, sa incercam sa o intelegem (nu sa o toleram, toleranta mi s-a parut mereu un termen inconfortabil, ca si cand am fi niste monstrii dar ok, e corect politic sa fim luati in calcul) fara sa cerem sa toti cei din comunitate sa arate la fel, sa gandeasca la fel, sa se comporte la fel. Altfel nu am fi decat un hibrid de majoritate care extirpa minoritatile. Cred eu.
Coloratura despre care vorbeam tinea de un mod de exprimare poate uneori mai exacerbat al unor oameni care imagistic pot fi similari mie, tie, oricui de pe forum sau de oriunde. Si poate ca fiecare dintre noi, in functie de situatie si imbold se poate exprima ceva mai vizibil. Chiar daca tinuta, adica blugii sau fusta sau t-shirt-ul ne imbraca la fel pe fiecare.
In rest sunt de acord cu tine.

_______________________________________
Yours, Truly!
pus acum 16 ani
   
must_have
Inhuman

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 138
ha, ok, atunci hai sa discriminam altfel tot ce spui tu: sa luam tiganii, ii stim pt ca scuipa seminte si injura, sunt colorati si zgomotosi. Haide sa avem un plafon, nu este oare pur si simplu un stereotip? Nu iubesc zgomotos, nu vorbesc zgomotos. Haide sa ne impartim cand toti militam pt drepturi ca oameni egali. Ciudat...

_______________________________________
Cine nu mă-nghite, să mă verse !
pus acum 16 ani
   
Pink Panther
Bestie

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 405
Nu zgomotul e ceea ce ma face sa declar "drama" cuiva prins intr-un grup de genul ci repetitia lui, fix a aceluiasi zgomot. Sau si mai rau, desi ne face rau, hai sa mai si celebram drama!
 
  Varsta este cu siguranta un concept relativ si de asta spuneam si eu varsta mentala(evit sa spun varsta emotionala).

:-) Nu ne diferentiem de o majoritate(altceva decat orientarea)? Cu siguranta. Dar daca am lua din majoritatea asta un lot(scuzati plasticul din vorbe!) omogen si l-am creste intr-o lume in care orientarea sexuala a membrilor lui e privita drept o boala, in care nu e chiar usor sa-ti gasesti un/o partener/-a cu care sa formezi cuplul pe care ti-l doresti? Sau poate ca una din caracteristicile grupului e si popularizarea unei idei denaturate cum ar fi cea ca tu nu formezi un cuplu(desi tu asta simti) cu persoana iubita in ochii statului din care faci parte? 

  Nu as putea sa spun ce anume genereaza un Merlose place. Ce am scris mai sus sunt doar banuieli. De asta spun ca e invers proportional fenomenul. Cu cat comunitatea e mai restransa si mai oprimata cu atat se manifesta mai zgomotos. Si cu ce o sa raspunda? Aproximativ simplu. Daca ii spui unui adolescent ca nu are voie sa faca ceva si nu-i explici de ce... cel mai probabil o va face. (Asta nu inseamna ca ramanem o viata adolescente)

  Daca ti se explica faptul ca tu nu formezi un cuplu in ochii celorlalti, s-ar putea sa vrei atat de mult sa formezi unul... incat sa accepti sa-l formezi oricum cu cineva gandindu-te ca lucrurile se rezolva. Asta pana-ti dai seama ca nimeni inafara de tine nu poate sa spuna: "de acum e cuplu", ca tu iti spui tie pana unde poti si iti permiti sa faci compromisul(cu tine).
  Pe de alta parte, abia dupa ce-ti doresti sa formezi un cuplu cu cineva care vrea acelasi lucru compromisul devine o forma cu adevarat sicera de a darui si abia atunci incepe fumoasa aventura a relatiei de cuplu.

  Ezitam sa scriu "familie" desi imi statea pe varful degetelor("familie" suna pentru multa lume strict hetero). Dar asa cum am exprimat-o verbal cred ca nu ma costa foarte mult sa o si scriu. Sunt cupluri si cupluri. Personal, odata ce fac parte dintr-un cuplu caut sa ma port ca intr-o familie, familia pe care am ales-o si in care traiesc. Si nu ma linistesc decat atunci cand stiu ca si partenera mea vede in mine familia ei(sincer, nu in aburii indragostelii), nu inca un oarecare element din viata ei, cand greselile mele sau greselile ei nu sunt boli mintale sau lipsa de respect, cand glumitele nu devin evident mai dense decat vorbele dulci, cand imi da pofta de viata sau cand cand cand...

  Dar de asta am eu nevoie. Nu stiu daca sunt persoane care reusesc sa-si faca un cuplu pe alte baze dar cu siguranta asta e baza mea, sentimentul de apartenenta, nu "eu cu ale mele si tu cu ale tale". Si da, in asta nu e loc decat de doua persoane. Asa cum nu poti sa-ti faci familie din prieteni...
  Asta nu inseamna ca nu pot exista si alte cai. Eu nu cunosc alta.

  Spuneai ceva de alterarea cuplului. In liceu stiu ca la o ora de psihologie s-a subliniat ca fiecare relatie, indiferent de felul ei, are un inceput, se dezvolta, se maturizeaza si are un final. Mi-a parut rau pentru ca imi picase fisa prea tarziu(adica dupa ore) ca cuplurile reusite mentin maturitatea relatiei fara sa-i astepte finalul. Asa ca ultima etapa poate ca exista... dar unele cupluri reusite nu apuca s-o traiasca.
 
E o carticica draguta despre cupluri "Exista iubiri fericite?" de Guy Corneau.
Mie mi-a prins bine pentru ca am reusit sa citesc lucruri carora nu reuseam sa le spun pe nume. Omul vorbeste despre un contract de casatorie psihologic, de granite trasate bine si respectate, de rutina, de acuzatii nefondate sau mascate, de roluri, de faptul ca necunoscandu-ne  propriile traume ajungem la repetitie, de ce ne scapa sau ne salveaza o iubire, de cum pasiunea ajunge in fata unei optiuni si de faptul ca ALEGEM forma de cuplu, de ce grea e iubirea pentru un egocentrist, de singuratatea in doi, de atentia de a nu ne "lovi" unul de celalalt ajungand sa ne spunem ca celalalt ne loveste si declarand razboi acolo unde numai de el nu e loc, de originalitate in cuplu, de posesivitate, despre cine duce gunoiul, despre "forta visului impartasit", despre cum alegerea partenerului nu e o loterie, despre iluzii si despre fascinatia partenerilor care ne dauneaza, despre cum ajungand sa ne iubim definim cum vrem sa fim iubiti si dam de inteles asta(constient sau nu) s.a.m.d.

Nici nu m-am lungit... :-)

_______________________________________
"I like to know how much boredom I'm missing..."
pus acum 16 ani
   
Xena
Warrior Princess

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 112
Must_have@ Eu militez tocmai pentru neimpartirea lucrurilor, nejudecarea lor si iesirea din stereotipuri. Sanse pentru toti. Orice om are dreptul si libertatea de a sparge stereotipurile, cum spuneam, prin exemplul personal. Restul sunt doar teorii. Si limitari care ne ingradesc libertatea. Avem permanent in buzunar liberul arbitru fie ca suntem tigani, homosexuali, evrei, Martorii lui Iehova.........
'Na, ca nu pot sa ma abtin, iarasi revin la una dintre invataturile lui Mahatma Gandhi: "Daca vrei ca lumea sa se schimbe, fii tu schimbarea pe care o vrei sa o vezi in lume".

Modificat de Xena (acum 16 ani)

_______________________________________
Yours, Truly!
pus acum 16 ani
   
catwoman
Redactor sef

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 200
Eu simt nevoia sa schematizez un pic. Avem doua directii ale discutiei (sau cel putin asta am inteles eu):
1. Suntem noi mai putin capabile decat persoanele heterosexuale sa formam si sa mentinem un cuplu?
2. Faptul ca societatea nu de da dreptul sa ne intemeiem, legal, familii, ne face mai putin dornice sa avem una?

1. Asta e doar o chestiune de perceptie deformata a majoritatii. Eu cred ca, exact ca si in cazul heterosexualilor, exista oameni si oameni, cu nevoi si dorinte diferite. Si, sincer, nu prea sunt de parere ca ar trebui sa judecam persoanele care prefera aventurile, unei relatii stabile. Pana la urma, daca asta nu e o chestiune fezabila pentru mine, de ce nu ar fi pentru altcineva? De ce trebuie sa traim toate dupa un model, sa fim incaltate pe acelasi calapod? Eu cred ca avem, in egala masura, dreptul la fericire si daca alegem sa traim intr-un cuplu, si daca nu. Sa fim serioase, exista in cuplurile heterosexuale cel putin tot atatea exemple de parteneri interschimbabili, sa zic asa Nasi care se cupleaza cu finele, cumetri care intaresc legaturile nepermis de mult etc. Doar ca, de multe ori, inselatoriile cu pricina sunt trecute sub tacere, partenerii iarta sau se despart, dar o fac pe sest, in liniste. Si, in plus, nu sunt in vizor.
2. Aici, e posibil sa fi atins un nerv. Adica, pe principiul daca toata lumea iti zice ca esti beata, te duci sa te culci, e posibil ca, in subconstient, faptul ca stim ca familiile noastre nu sunt recunoscute public sa ne determine sa avem o atitudine mai relaxata in aceasta directie. Zic e posibil. Nu generalizez, fiindca, iar, mi se pare periculos.

Dincolo de asta, e foarte greu sa mentii orice relatie astazi: pe langa presiunile interne, inerente oricarei iubiri, mai sunt presiuni externe (job, situatie socio-profesionala, in general, la care se adauga, pentru noi, dificultatea afisarii, greutatea care survine din imposibilitatea de a participa la evenimente publice etc). N-a zis nimeni ca-i usor de trait in cuplu, nici ca ti se dau premii pentru asta, dar, sincer, eu cred ca merita! Asta daca, asa cum ziceam, asta iti doresti si esti pregatita pentru asa ceva.

_______________________________________
Daca dragoste nu e, nimic nu e!
pus acum 16 ani
   
batman
Administrator

Din: Cluj
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 418
Melrose Place, marca  Hollywood-ului , unde nimic nu este ceea ce pare a fi si fiecare are secretele sale... O gasca de chiriasi din cartierul Melrose, baieti si fete cu fetisoaree comerciale,  personaje al caror singur ghinion  la prima vedere ar fi ca locuiesc sub acelasi acoperis. Ghinion ? Da, pentru ca intr-un anume timp, fiecare va ajunge cu fiecare,  uzand de  minciuna, hotie, seductie, inselatorie, tradare si crima.Toate astea  pe un fond de distractie ieftina si murdara.

Just 4 fun si din lipsa de altceva am inceput sa urmaresc serialele epocii de aur, Dallas, Omul din Atlantis.  Dupa revolutie, ca sa evadez din realitate  am  urmarit Familia Bundy, Seindfeld, Friends, Sandy Bell, The X-files, Twin Peaks, Melrose Place, Sex and the city, Hercule, Xena, etc.  La Sandy Bell aproape am  devenit addictive!

Melrose Place a avut si cateva episoade interesante, nu neg, dar departe de a fi ceva care sa ,,prinda”. Daca este ceva de care imi amintesc clar, e ca  fiecare a ajuns sa fie cu fiecare  un ,,cuplu’’… Si asta mi-a parut grotesc.

- ,,…sintagma "la donna e mobile"  este din pacate o eticheta a comunitatii, mai mult decat atat,  unele fete considerand aceasta mobilitate o VIRTUTE.
Asta e chiar NASPA ! Nu e virtute…( imi vine  rima da n-o spun…):

Poate  faptul ca ,, locuim sub acelasi acoperis’’ sa induca  nevoia de  mobilitate, de move on ? Posibil. Nu caut scuze celor care nu-si doresc implicare emotionala si stabilitate. Fiecare traieste cum doreste. Sex 4 fun e pentru unele femei o faza, pentru altele un mod de viata.
Motivatia joaca un rol major. CLAR.  In ce priveste femeile care-si doresc ,, familie”,   rezistenta unui cuplu e testata de timp si de   ,, intemperii ” …  Rezista constructiile solide, din materiale adevarate, pe un sol bun, stabil. Cel mai important e sa-ti doresti constructia,  si sa faci echipa. Casele zidite impreuna sunt valorizate, locuite si au sansa de a sparge stereotipurile, cum bine spuneai Xena, prin exemplul personal.

melrose place melrose place, unde nimic este ceea pare fiecare are secretele sale... gasca chiriasi

36.8KB

_______________________________________
i'm pink batman damn it
pus acum 16 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la